1.820.3345.33 [email protected]

Login

Sign Up

After creating an account, you'll be able to track your payment status, track the confirmation and you can also rate the tour after you finished the tour.
Username*
Password*
Confirm Password*
First Name*
Last Name*
Birth Date*
Email*
Phone*
Country*
* Creating an account means you're okay with our Terms of Service and Privacy Statement.
Please agree to all the terms and conditions before proceeding to the next step

Already a member?

Login
1.820.3345.33 [email protected]

Login

Sign Up

After creating an account, you'll be able to track your payment status, track the confirmation and you can also rate the tour after you finished the tour.
Username*
Password*
Confirm Password*
First Name*
Last Name*
Birth Date*
Email*
Phone*
Country*
* Creating an account means you're okay with our Terms of Service and Privacy Statement.
Please agree to all the terms and conditions before proceeding to the next step

Already a member?

Login

Curtea Domnească şi Ansamblul Mănăstirii „Negru – Vodă”

Curtea Domnească şi Ansamblul Mănăstirii „Negru – Vodă”

Mânăstirea Câmpulung, cunoscută acum sub numele de Mânăstirea „Negru – Vodă”, a fost reconstruită de Matei Basarab pe locul unde s-a aflat reşedinţa primilor domni ai Ţării Româneşti.

Din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, la Câmpulung îşi stabileşte reşedinţa de scaun Basarab I, primul domnitor al statului român feudal independent al Ţării Româneşti. A fost urmat de Nicolae Alexandru Basarab, care a domnit între 1352-1364 şi care a rămas cunoscut în cronica Ţării Româneşti sub numele de Câmpulungeanul. El a fost urmat de fiul său Vladislav I Vlaicu, apoi Radu I, care a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân. Astfel, Câmpulungul devine – pentru aproape patru decenii – centrul politic şi administrativ al statului, până la 1369, când domnitorul Vladislav I, fiul şi urmaşul la tron al lui Nicolae Alexandru Voievod – fiul marelui Basarab – mută capitala ţării la Curtea de Argeş.

Atât Basarab I, cât şi fiul şi urmaşul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântaţi la Câmpulung. Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, moare în 1352, iar evenimentul este consemnat de un meşter care, în acel moment, lucra la ridicarea bisericii voievodale de la Curtea de Argeş şi care a înscris în tencuiala umedă cuvintele: “A murit marele Basarab I şi a fost înmormântat la Câmpulung”. Însă locul exact al mormântului său nu este cunoscut; în 1924, cu primele săpături arheologice desfăşurate la “Negru – Vodă”, a fost dezvelit un mormânt presupus a fi fost foarte bogat, de rangul unui domnitor, dar care fusese jefuit, argumente care au determinat arheologii să-l atribuie lui Basarab I.

Piatra tombală a voievodului Nicolae Alexandru Basarab se păstrează şi astăzi în Biserica Mănăstirii Complexului Voievodal Negru Vodă. Textul săpat pe lespedea funerară consemnează că „În luna noiembrie 16 zile a răposat marele şi singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veşnica lui pomenire.” Acesta este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Ţara Românească.

Biserica voievodală, de două ori refăcută pe vechile fundaţii (în secolul al XVII-lea şi în secolul al XIX-lea) a fost ctitorită de voievozii Basarab I, mort la Câmpulung (1351 – 1352) şi de Nicolae Alexandru Basarab.

După cercetările arheologice, planul iniţial era bazilical, cu trei nave şi un pronaos. O scară aflată în colţul pronaosului conducea la un turn. Sinteză remarcabilă a unor elemente occidentale şi altora, de tradiţie bizantină, impunător, cu paramentul realizat în întregime din blocuri de piatră făţuită, monumentul apare ca unicat în Ţara Românească. El afirma prestigiul şi autoritatea domniei, într-un oraş în care existau două importante edificii de cult catolice.

Afectată de cutremurul din 1628, biserica a fost în întregime refăcută intre anii 1635 – 1638, cu refolosirea materialului provenit din vechea construcţie şi suprapusă pe conturul acesteia. Noul lăcaş avea o turlă sprijinită pe patru stâlpi de zid şi două turle mai mici, deasupra compartimentelor laterale ale altarului. Scara din interior ducea la clopotniţă. Paramentul era tot din piatră făţuită, cu brâu median de piatră.

Ansamblul din jurul bisericii voievodale nu mai păstrează nici una dintre construcţiile din secolul al XIV-lea. Lăcaşul era înconjurat, la 12 – 14 m distanţă, de un zid împrejmuitor din piatră. Pe întreaga latură de sud au fost descoperite urmele unui val din pământ cu pietre, întărit cu lemn în unele zone, lat de peste 8 metri. La est de biserică s-au descoperit resturile unui edificiu rectangular, măsurând cca 10 m, cu ziduri de piatră păstrând în interior urme de tencuială, pardosit în interior cu cărămizi. Se presupune că aceasta, împreună cu altele găsite mai spre sud, ar data din secolul al XIV-lea, făcând parte din construcţiile reşedinţei domneşti.

Structura ansamblului din jurul curţii domneşti a fost schimbată cu totul începând din 1635 şi până în 1648, după întemeierea bisericii.

Una dintre principalele clădiri ridicate aici de Matei Basarab, probabil în perioada 1635 – 1648, a fost casa de la sud-vest de biserică, numită „casa egumenească”. Ea are o pivniţă acoperită cu o boltă semicilindrică şi un gârlici boltit spre est. Deasupra pivniţei şi a unui culoar în formă de L se ridică patru încăperi, cu două mici coridoare boltite.

Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul clopotniţă, înalt de peste 30 m, cu plan pătrat. Intrarea, la parter, este acoperită cu o calotă de pandantivi. Spre nord, o casă a scării asigură accesul la primele două etaje, fiind continuată de scări de lemn interioare până la camera deschisă a clopotelor. Exteriorul este decorat cu registre suprapuse de arcaturi separate de brâie şi cu bumbi de ceramică smălţuită. Decorul e completat de piese aduse de la Cloaşter: o cheie de boltă de factură gotică şi un relief reprezentând o căprioară.

Probabil din secolul al XVII-lea datează şi nivelul inferior al clădirii, la nord de turn – „casa domnească” sau „arhierească”, precum şi un corp de chilii, alăturat incintei spre nord.

În extremitatea de sud-est se află bolniţa, iniţial construită din lemn, pe o temelie din lespezi de piatră. A fost refăcută în anul 1718; are dimensiuni mici, cu proportii armonioase, plan dreptunghiular, cuprinzând numai altar, naos încununat de o turlă şi pridvor deschis, acoperit de o calotă şi mărginit de arcuri trilobate. În pridvor se mai păstrează puţine urme din vechea pictură în frescă, de o calitate deosebită. Interiorul a fost repictat de Gheorghe Tattarescu.

Voievodul Matei Basarab a instalat la Mănăstirea Negru Vodă o tipografie unde au fost tipărite patru cărţi, care s-au răspândit în toată ţara: în 1635, «Molitvelnicul slavonesc», în 1642, «Învăţături preste toate zilele», 1642-1643, «Antologhion slavonesc» şi în anul 1650, «Psaltirea slavonească». Pentru necesităţile tipografiei, a înfiinţat o moară de hârtie pe Râul Târgului.

De asemenea, Matei Basarab a mutat lângă mânăstire târgul – „zborul” – de Sfântul Ilie, ridicând un han şi prăvălii, aflate spre nord-est, la nord de curtea bolniţei. Ansamblul monastic a fost transformat în secolul al XVIII-lea, când s-a ridicat probabil şi corpul de construcţiide pe latura de sud şi curtea prăvăliilor, ultima având un turn de intrare cu foişor deschis la etaj.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, pe locul curţii hanului şi prăvăliilor a fost ridicat Liceul „Dinicu Golescu”. La construcţia lui, vestigii foarte importante ale vechii reşedinţe domneşti, ale hanului şi prăvăliilor mânăstirii au fost deteriorate.