Biserica Domnească

Biserica Domnească are ca cel mai vechi hram Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Ulterior i s-a adăugat şi hramul Sf. Nicolae şi hramul Sf. noastre Cuvioasa Parascheva de la Iaşi, care astăzi este cel mai cunoscut. Este situată în vechiul centru al oraşului, în dreapta Râului Târgului, iniţial ctitorie domnească, de aici şi numele de biserică Domnească, zidită în 1567 de către doamna Chiajna, văduva lui Mircea Ciobanu, cu ajutorul fiului ei Petru cel Tânăr. Vechea pisanie pusă iniţial de ctitorii ei nu s-a mai păstrat. În forma iniţială, biserica a ţinut până în primii ani de domnie ai lui Nicolae Mavrocordat, probabil în jurul anului 1720. În urma unui cutremur a fost grav avariată şi a fost dărâmată din temelie, reconstruindu-se mai largă, mai încăpătoare, lucrările la zidăria de roşu încheindu-se prin 1721. S-a pus şi o nouă pisanie în care se arată aportul domnitorului şi al ispravnicului câmpulungean, jupan Vornicul, iar în urma unor noi deteriorări, biserica a fost din nou dărâmată şi între anii 1870 şi 1889 s-a înălţat actuala construcţie. Interiorul este pictat în maniera artei renascentiste, foarte expresiv, în scene deosebit de sugestive, cum este de pildă scena „Pogorârii Mântuitorului de pe cruce”. Biserica mai era numită în vechime şi „Biserica grecilor”, pentru faptul că negustori de etnie greacă, ce veneau să facă negoţ în Câmpulung, o preferau fiind biserică de mir frumoasă, domnească, foarte aproape de târgul oraşului.

În vremea lui Antonie Vodă din Popeşti, la sfârşitul secolului al XVII-lea, biserica Domnească era şi un important centru de cultură, depozitară de cărţi bisericeşti foarte valoroase, iar preoţii de aici ţineau şi şcoala publică (Şcoala Domnească), fapt pentru care erau scutiţi de o seamă de taxe.

Din punct de vedere arhitectonic, construcţia actuală, începută în 1870 şi terminată în 1889 are dimensiuni impunătoare, volume masive, cu trei turle octogonale. Pe faţadă a fost fixată pisania din 1721.